Pentru că tot am vorbit despre motociclete și trotinete, vă propun acum o nouă incursiune în timp, pentru a vorbi despre biciclete. Le întâlnim toată ziua în trafic, au piste speciale și reprezintă un mijloc alternativ de transport.
În ceea ce mă privește, eu nu sunt neapărat un adept al bicicletei. Da, în tinerețe băteam tot orașul și chiar județul pe bicicletă, dar ca mijloc de distracție și de agrement. Acum, ca șofer, sincer nu îi prea agreez în trafic pe bicicliști, mai ales pe cei care cred că dacă sunt pe o bicicletă pot face chiar orice cu regulile rutiere. Și din păcate aceștia reprezintă marea majoritate a bicicliștilor de azi.
Dar nu despre asta mi-am propus să scriu astăzi. Dincolo de pasiunea pentru biciclete, foarte rar ne punem azi întrebarea „Cine este inventatorul bicicletei şi cum a avut el această idee?”

Baronul Karl Drais von Sauerbronn – inventatorul primei biciclete

 Potrivit ciclism.ro, baronul german Karl Drais von Sauerbronn a inventat „Laufmaschine” sau „masina de alergat”. Acest strămoş al bicicletei era construit în totalitate din lemn şi nu avea pedale. Utilizatorul trebuia să se împingă cu picioarele în pământ pentru a deplasa maşinăria înainte. Aceasta invenție a fost prezentată la Paris in 6 Aprilie, 1818.

Velocipedul sau „Boneshaker”

 Următoarea apariţie a maşinăriei pe două roţi a fost în 1865, când pedalele au fost aplicate direct pe roata din faţă. Maşinăria a fost numită velociped dar era cunoscută în termeni populari ca şi „bone shaker” (scuturător de oase). Porecla este justificată, având în vedere faptul că velocipedul era construit din lemn şi ulterior a fost echipat cu o bandă de metal pe roţi pentru o rezistenţă sporită. Această combinaţie, împreună cu străzile pavate cu pietre, nu oferea o călătorie foarte confortabilă.
Următorul pas este deja cunoscut de multă lume. O bicicletă cu o roată foarte mare în față și cu o roată micuță în spate. Era anul 1870 când   această „mașinărie” a apărut. Pedalele erau în continuare atașate roții din față. Cauciucul a fost folosit atunci în premieră în combinație cu spițele, pentru a oferi o călătorie mai confortabilă. Roata din față era foarte mare deoarece constructorii bicicletei au realizat că în acest fel o rotație a pedalelor va permite deplasarea pe o distanță mai mare. Această mașinărie a fost prima care a purtat numele de bicicletă (bicycle).

Bicicleta în România

Potrivit muzeuciclism.ro, este destul de greu de dat o dată exactă când a fost văzută prima bicicletă de către locuitorii din țara noastră. Se pare că primul contact al acestei minunate mașini cu publicul larg din România ar fi avut loc în anul 1841. Prilejul l-a constituit prezența la București a artistei de circ Karolina Paukert (este menționată și cu numele de Carolina Pakert), în programul acesteia figurând o demonstrație de curse cu velocipedul. Pe afișul publicitar al spectacolului „dat cu învoirea Ocîrmuirii”, alături de demonstrația „veosipetei Karolina” era lansată și o invitație adresată celor prezenți în public de a participa la o „fugă mare cu Madam”.
Firește că încet, încet, mai cu voia, mai cu de-a sila, biciclurile au cucerit orașele țării… În 1870, în presa locală din Arad este semnalat primul velociped din oraș, având roțile din fier și cu obadă din lemn. În orașul Sebeș (județul Alba) în 1880 putea fi văzut pedalând un oarecare Ferdinand Erlich, mare pasionat de cicloturism al vremurilor. Un biciclu care a circulat în jurul anului 1868 în orașul Baia Sprie și care se pare că a fost în proprietatea unui farmacist sau poștaș este expus la Muzeul de Istorie și Arheologie din Baia Mare. Există date referitoare la faptul că în 1882, biciclul este folosit ca mijloc de locomoție la Bacău de către un excentric, salariat al fabricii de hârtie „Letea”. La Muzeul de Istorie și Arheologie din Brașov este de asemenea expus un biciclu, fabricat cel mai probabil în jurul anilor 1870. De asemenea la Muzeul Orașului București se odihnește unul dintre primele bicicluri care au străbătut străzile Capitalei. Tot în București, la Muzeul tehnic Dimitrie Leonida, poate fi admirat un biciclu foarte asemănător cu celebra ”Materna” a marelui ciclist D. Dumitrescu.

Încet, încet, bicicletele au câștigat tot mai mult teren

Odată cu trecerea vremii, bicicletele au evoluat. S-a ajuns la transmisia cu lanț pe roata din spate, s-a ajuns la bicicletele de curse, cu mai multe viteze, adică pinioane montate pe butucul roții din spate, la bicicletele clasice cu torpedou pe roata din spate, etc.
Bicicleta a ajuns să fie tot mai des folosită nu neapărat ca un mijloc de plimbare și recreere ci ca mijloc de deplasare, în primul rând de cei care mai demult nu își permiteau un alt mijloc de transport. Era (și este) ideală pentru deplasarea la și de la locul de muncă, pentru o fugă până la magazin, etc.
 În ceea ce mă privește am avut două biciclete Pegas, prima mică, mai de copii, a doua un Pegas portocaliu din modelul pliabil. Apoi am condus și două semicursiere de fabricație sovietică „Sputnik”, cu patru pinioane pe roata din spate. Drumul Sibiu-Păltiniș și retur era pe vremea aceea la ordinea zilei duminica.

 

Evoluția bicicletelor nu s-a oprit, și nici nu se oprește

 În prezent, bicicletele au atins un grad de evoluție la care inventatorii acestui mijloc de transport nu cred că s-au gândit. Cu cadre din aluminiu, sau carbon, o bicicletă performantă din ziua de azi nu cântărește mai mult de 5 – 7 kg și poate atinge viteze foarte mari. De aceea, atunci când încălecați o bicicletă foarte performantă ar trebui să cunoașteți foarte bine regulile de circulație, și să nu încercați să bravați cu viteza pe care o poate prinde ușorul vehicul. Pentru că dacă la o viteză de 40 – 50 km/h pe care o bicicletă modernă o atinge ușor, un accident se poate lăsa cu urmări dintre cele mai neplăcute pentru cel de pe șa.

VIDEO: Gil Ioniță – Lăsați-mă să merg pe bicicletă

Leave a comment

Lasă un răspunsAnulează răspunsul