România are un trecut destul de bogat în ceea ce producția de automobile. Începând cu automobilele Marta și Malaxa, după care cu cele produse de Dacia, ARO, sau Oltcit, este clar că în perioada comunistă industria auto s-a descurcat foarte bine. Însă, ceea ce puțini știu este faptul că și în domeniul motocicletelor industria românească a avut un cuvânt destul de important de spus.
Prima motocicletă românească a fost relizată în 1948. Se numea IAR 01
Prima tentativă de a realiza o motocicletă în România se pare că a avut loc imediat după sfârșitul celui de al doilea Război Mondial. Inginerii de la Întreprinderea Aeronautică Română, cunoscută sub numele de IAR, au fost cei care au dat startul producției de motociclete la noi în țară.
Din păcate nu se cunosc prea multe detalii despre aceste motociclete, doar că au fost fabricate foarte puține, în jur de 20 de unități, toate fiind exportate în URSS. Unele surse menționează numele de „Rândunica”, drept nume comercial, așa cum au avut după 1970 toate celelalte produse românești.
A urmat, în 1953, IMS 53. De data asta la Câmpulung Muscel
Următorii care au produs o motocicletă 100% românească au fost inginerii de la Uzina ARO Câmpulung, numită pe atunci Întreprinderea Metalurgică de Stat. Acesta este motivul pentru care acestei motorete i se spune „Motocicleta ARO”. În total au fost produse doar 12 unități care erau de fapt o copie după motocicleta britanică Norton model 7. Motorul care echipa aceste motociclete era de 350 cmc și 17 cai putere, fiind în patru timpi. Din păcate se pare că în România ar mai exista un singur exemplar de motocicletă IMS 53, dar într-o stare foarte proastă.
Motocicleta Aiud, realizată în 1954
Chiar dacă nu este vorba de o motocicletă de serie, este totuși una fabricată în România. Este vorba de o motocicletă realizată de un grup de ingineri deținuți ai Penitenciarului Aiud în anul 1954. Motocicleta poate fi văzută și acum la Memorialul Sighet, dezmembrată, într-o stare deplorabilă. Ea a fost realizată la Aiud, în secția Fabrică a închisorii, de un grup format din trei ingineri încarcerați. Șasiul a fost proiectat de un fost director tehnic de la IAR, motorul a fost construit de la zero, concepție proprie, de tip boxer, din piesele topite ale unui motor de avion american. Întreaga motocicletă a fost finalizată în câțiva ani de când secția Fabrică a primit ordinul de realizare a proiectului.
Prima motoretă de serie. Carpați, în 1959
Prima motoretă de larg consum produsă în România a fost cea numită Carpați. Era însă o copie a motoretelor germane Simson SR2, cu un motor de 68 cmc în doi timpi ce producea trei cai putere și atingea o viteză maximă de 55 km/h, având un consum de 1,8 l/100km. Carpați se construia în fabrica „6 Martie” Tohan în două variante: Carpați (49 cmc) și Carpați Super (68 cmc), iar motoarele erau realizate la „Metrom” Brașov. Diferența dintre cele două versiuni de Carpați era destul de fragilă, aceasta fiind la „caroseria” exterioară, dar și la puterea motorului. Motoretele Carpați au fost fabricate între 1959 și 1964, fiind realizate circa 5000 de exemplare.
În 1971 apare MOBRA
Fără îndoială însă, motocicleta noastră națională poate fi considerată Mobra. A fost o motocicletă destul de longevivă, care și-a început viața în 1971 și a rezistat până în 1994, când ultima motoretă Mobra a ieșit pe poarta Fabricii Tohan de la Zărnești. Motorul motocicletei Mobra era de 50 de cmc, în doi timpi, produs la METROM Brașov, cu putere de 4 CP și consum de circa 2,5l/100km.
Motocicletele Mobra au fost produse de-a lungul vieții în cinci variante: Mobra 50, Mobra 50 Super, Mobra 50 Turist, Mini-Mobra și Mobra Hoinar. Primele modele realizate, Mobra 50, erau practic o replică după motocicletele Zundapp cu elemente de la o motocicletă Honda. Oricum, rezultatul final era unul propriu țării noastre, așa cum nu mai avea nici o țară.
Fiecare model de Mobra reprezenta o evoluție a celui de dinainte. De exemplu, Mobra 50 avea câteva modificări estetice față de Mobra 50 normală, dar era și mai eficientă mulțumită unei greutăți scăzute cu circa 10 kilograme. Următorul model, Mobra Hoinar, considerat singurul 100% de concepție românească, a fost lansat în 1986 cu ceva mai multă putere, adică 5 cp în loc de 4 cp cât aveau până atunci Mobrele, dar și o cutie de viteze în cinci trepte. Fabrica a mai realizat și o motoretă ușoară, un fel de moped numit Mini Mobra destinată mersului în mediul urban.
La finalul existenței sale ca firmă producătoare de motorete, uzina a mai produs doar câteva zeci de unități denumite Mobra Tourist, destinate exportului, poate cel mai rar model de Mobra care este căutat cu disperare de colecționari.
