Kosonii dacici, o comoară inestimabilă a poporului român

Banii… în lumea de astăzi totul se învârte în jurul lor. Dacă în perioade foarte îndepărtate ale istoriei omenirii aceștia nu existau, totuși, pentru a-și putea procura cele necesare oamenii erau nevoiți să dea ceva la schimb. Astfel, cea mai veche formă de comerț a fost trocul. Adică, tu îmi dai o marfă, eu îți dau la schimb altceva.Asta până când au apărut banii, ca obiect de schimb.

Banii au o istorie lungă. S-au dezvoltat de-a lungul a mii de ani, sub o mulțime de forme: aur, dinti de delfin, animale, lână, chihlimbar, mărgele, scoici, ouă, pene…și asta ca să menționăm doar câteva dintre ele.
La fel au stat lucrurile și în Spațiul Carpato Danubiano Pontic. Strămoșii noștri daci au făcut și ei troc la început. Pentru că și pe atunci teritoriul Daciei era un adevărat grânar al Europei, dacii dădeau grânele în schimbul altor produse care nu se găseau pe teritoriul României de astăzi, (al Daciei de atunci). Totuși, dacii nu au rămas mult timp la acest fel de comerț. Și așa au apărut Kosonii, prima monedă dacică de pe actualul teritoriu al României.

Ce sunt kosonii

Kosonii sunt monede de aur întâlnite în Dacia şi numai în Dacia. Lucru ciudat, chiar foarte ciudat deoarece, altfel, dacii nu au bătut niciodată nici un fel de piese din aur şi nici nu l-au folosit la podoabe sau bijuterii. Şi totuşi în spaţiul civilizaţiei dacilor au fost produse la un anumit moment al istoriei aceste monede care au constituit, şi constituie încă, o enigmă pentru istoricii noştri.
Piesele de aur au greutatea unui stater grecesc sau elenistic de 8 grame şi ceva (în medie, cam 8,40 g), dar aspectul lor nu este de monedă greacă. Aceasta avea pastila mai groasă, care se bătea la rece. Kosonii au pastila plată, bătută la cald, tehnică folosită de romani. În al doilea rând, figuraţia acestor monede se inspiră din denarul republican roman. Pe avers apare un vultur care stă pe o ghioagă, ghioaga lui Heracles, evident, şi ţine într-una din gheare o cunună de laur. Aceasta este o imagine copiată de pe un denar roman republican de argint, bătut în jurul anilor 120 î.Hr. Pe revers apare o altă imagine, un demnitar în togă, încadrat de două personaje tot în togă care poartă nişte mănunchiuri pe umăr. Este magistratul roman însoţit de aşa-numiţii lictori, slujitorii lui, care poartă mănunchiul de nuiele şi securea cu două tăişuri, semn al autorităţii magistratului, care poate condamna la pedeapsa cu bătaia sau cu decapitarea. Meşterii daci s-au inspirat din numismatica romană. Aici se cunoaşte un asemenea tip de monedă bătută prin anii 50 î.Hr., numai că pe pastila sa apare imaginea a doi magistraţi, evident cei doi consuli, încadraţi de doi lictori. Pe koson apare un singur demnitar, semn că s-a dorit reprezentarea puterii personale a cuiva, înfăţişată cu mijloacele artei romane. Mai adaug faptul că legenda monedei este în limba greacă, cu litere greceşti, şi este cuvântul koson, scris cu sigma, a cărui tâlcuire a dat bătăi de cap cărturarilor europeni două secole şi mai bine. Ca problema să fie şi mai complicată, pe reversul unor monede apare o monograma de litere îngemănate. S-au emis diferite ipoteze de interpretare a acesteia, dar adevărul este că, până în prezent, nu s-a descifrat semnificaţia ei.

Ce au ajuns kosonii

De atunci au trecut sute și sute de ani. În ziua de astăzi, Kosonii dacici au ajuns obiecte de muzeu, sau, mai grav, obiecte de contrabandă. Monedele de aur ale dacilor, provenite din zona Sarmizegetusei Regia, au mare căutare pe Internet. Cei care le oferă pe site-urile de vânzări din Statele Unite ale Americii le estimează la valori cuprinse între 1.175 de dolari şi 5.000 de dolari pentru o piesă care cântăreşte în jur de 8,5 grame. Marile site-uri de vânzări din Statele Unite ale Americii au înregistrat zeci de anunţuri în care sunt oferite colecţionarilor monede Koson. Cel mai scump stater din aur scos la vânzare pe e-bay costă 5.000 de dolari. O altă firmă specializată în tranzacţii cu numismatică oferă kosoni la preţul de 2.650 de dolari. Monedele sunt descrise astfel: „monedele Koson au fost bătute în jurul anului 42 î. Hr., când Brutus, asasinul exilat al lui Iulius Cezar, strângea trupe în nordul Greciei pentru a lupta cu Marc Antonius şi Octavian. Brutus avea propria sa monetărie, dar aceste monede erau evident un dar de la un rege al Daciei din teritoriul Dunării inferioare. Numele Koson apare pe monedă, iar numele lui Brutus este redus la o monogramă ştanţată pe unele piese. Vulturul care calcă în picioare un sceptru şi o coroană de flori simbolizează sentimentele anti – monarhice care au determinat asasinarea lui Cezar. Designul kosonilor arată ataşamentul lui Brutus faţă de tradiţiile Republicii Romane, vezi J. Winkler, „Consideraţii despre moneda Koson” (1972)”. Un alt vânăzător oferă kosoni pentru preţul de 2.632 de dolari, pe care l-a redus de la 9.750 de dolari. „Deşi identitatea numelui Koson rămâne incertă, monedele cu acest nume provin din vremea consului L. Brutus. Designul kosonilor exprimă propaganda lui Brutus în războiul civil: pe aversul monediei este reprezentată lupta împotriva tiraniei, iar reversul reprezintă victoria acvilei romane”, sunt descrise piesele. O altă ofertă de monede Koson este de 1750 de dolari pentru o piesă. „Teoria generală presupune că inscripţia KOΣΩN provine de la numele unui rege dac, ale cărui trupe au fost angajate de Brutus. Monedele au fost descoperite în România şi se presupune că au ajuns aici aduse de trupele care se întorceau acasă după bătălia în care au luptat pentru a apăra Republica împotriva forţelor rămase loiale lui Iulius Cezar, după uciderea acestuia”, informează vânzătorii.

De unde provin faimoasele monede

Cercetătoarea Iudita Winkler afirma în urma studiului elaborat „Consideraţii asupra monedei Koson” (1972) că monedele ar fi fost făurite într-una din cetăţile dacice. „Prezintă importanţă pentru stabilirea locului de emitere a monedelor Koson, fără îndoială, aria de răspândire şi ambianţa în care ele au fost descoperite. Teza că locul de emitere trebuie plasat în regiunea unde ele apar cel mai frecvent, deci în Munţii Orăştiei, centrul fortificat al regilor daci, ni se pare cea mai verosimilă, dat fiindcă nu există dovezi univoce care să ne oblige să-I considerăm pe Coson un rege în preajma Dunării. Din cele expuse reţinem în concluzie că moneda cu legenda Koson, deosebindu-se prin stilul ei de emisiunile romane şi fiind atestată numai prin descoperiri de pe teritoriul Daciei, trebuie considerată ca o emisiune locală, care ne indică o alianţă a regelui Coson cu Brutus. Emiterea ei începe ca atare în anul 43 î.Hr., extinzându-se asupra unei perioade de relativ scurtă durată, dar neprecizabilă”, scrie Iudita Winkler. Până în prezent peste 1.000 de Kosoni, proveniţi din Sarmizegetusa Regia, au fost recuperaţi de autorităţile române, după ce au fost descoperiţi în urma unor săpături ilegale efectuate de braconieri şi traficaţi pe piaţa neagră a antichităţilor. Primele monede Koson au fost descoperite, potrivit istoricilor, începând din secolul XVI. Locul descoperirii a fost, cel mai mai probabil, albia râului Strei, unde nişte pescari au găsit o comoară impresionantă de galbeni, despre care se credea că a fost ascunsă de regele dac Decebal.

Kosonii, și comorile dacilor, obiective ale căutătorilor de comori

Și așa cum era și normal, în prezent comorile ascunse în Munții Orăștiei reprezintă un adevărat magnet pentru braconierii de obiecte prețioase. Mai ales că după 1990 multe zone din România sunt adevărate sate fără câini. Și uite așa zona Munților Orăștiei în general, și zona Sarmizegetusei în particular a ajuns un adevărat câmp de vânătoare pentru vânătorii de comori români, sau aciuiți prin România. Cu detectoare de metale găsesc tot ce este valoros sub pământ, scot și apoi vând pe bani grei. Dovadă stau peste 600 de gropi descoperite în ultima perioadă în cetăţile Blidaru, Costeşti, Piatra Roşie, Feţele Albe sau Căpâlna.
Din raiul căutătorilor de comori, Sarmizegetusa Regia este în prezent singura cetate dacică din care braconajul arheologic a dispărut. Fenomenul persistă însă în celelalte cinci cetăţi dacice aflate în patrimoniul UNESCO, dar nepăzite şi neadministrate.
„Am ajuns la concluzia că munţii Orăştiei exercită o atracţie chiar şi pentru persoanele din afara ţării. Mai multe detalii nu pot să dau în acest moment, dar cu siguranţă mediatizarea de care au beneficiat în ultimii ani cetăţile dacice a stârnit interesul şi unor căutători de comori din afara graniţelor”, spune un poliţist de investigaţii criminale.

Ce e de făcut?

Dacă nu vom ști să ne apărăm aceste comori naționale, aceste adevărate tezaure ale poporului român, identitatea noastră ca țară și ca neam se va pierde în luxul unor anticariate din Europa sau de peste Ocean, iar noi vom fi consemnați ca un popor tribal de la care mai găsim câteva artefacte la magzinul de antichități din colțul străzii… Și ar fi păcat să îngropăm așa o istorie de peste 2000 de ani…