Este binecunoscut obiceiul românilor ca în fiecare an, la început de primăvară să își pună dorințe pentru tot anul. E și normal, primăvara reprezintă anotimpul renașterii naturii, anotimpul unui nou început în tot ceea ce reprezintă viața noastră. Și dacă anul acesta primăvara ne-a adus pe cap izolarea impusă de coronavirus, nu trebuie să fim pesimiști.
Între 1 şi 9 martie, românii îşi aleg câte o zi şi spun că “aceasta e Baba mea”. Cum va fi acea zi, aşa va fi şi norocul în an. Această tradiţie foarte veche, răspândită în tot arealul balcanic – unde au trăit cândva tracii – este legată de nişte pietre.
În Munţii Bucegi şi în Ceahlău există câte un complex de stânci numite „Babele”, respectiv „Baba Dochia”. Un alt complex, denumit tot “Babele”, se află în Buzău. Toate aceste stânci sunt simboluri ale primăverii, numele lor fiind legate de zilele magice de la început de Martie. Interesant este că doar în România există astfel de pietre, celelalte popoare balcanice nu au decât legenda.
Ca orice început, Martie stă sub semnul luptei dintre forţele malefice şi cele benefice al răsturnării ordinii, dar şi al refacerii acesteia. Se fac previziuni meteorologice şi prorociri. Capriciile vremii caracteristice acestei perioade sunt patronate de cele 12 sau 9 Babe, o suită de semidivinităţi meteorologice. În prezent se vorbeşte de 9 babe, de pe 1 până pe 9 Martie. Contrar acestei opinii, Babele sunt frecvent menţionate în număr de 12, iar zilele lor nu au o dată fixă. Numai cea mai aprigă dintre ele, Dochia, se arată în fiecare an la 1 Martie.
În zilele noastre, se obişnuieşte ca fiecare să-şi aleagă o babă, şi cum va fi vremea în acea zi aşa va fi pentru el restul anului. Obiceiul se cheamă „pusul Babelor”, dar semnificaţia lui arhaică era alta: după cum e vremea în acea zi, aşa e şi firea omului, caracterul său moral. Zilele Babelor sunt urmate de cele ale Moşilor sau Uncheşilor, care se sfârşesc de Alexii, la 17 Martie. Graniţa dintre aceste zile este data de 9 Martie. Când zilele sunt friguroase, atunci zice poporul că sunt aspre rău Babele, dar vor fi mai moi Uncheşii. Credinţa generală este că vremea din ziua de 9 Martie se va menţine timp de 40 de zile, şi chiar şi în ziua de Paşti.
Baba Dochia, cea mai straşnică şi mai aspră dintre Babe, stă la cumpăna dintre anul vechi şi anul nou, dintre iarnă şi vară. Ea păstrează urmele începerii anului primăvara. Este bătrînă, la fel ca şi anul, întocmai ca şi Moş Crăciun, fiind urmată în calendar de sfinţi tineri, care marchează un nou ciclu temporal.
Astfel, după Baba Dochia urmează SînToader, care vine „întotdeauna înfocat şi călduros, ca un Făt Frumos”. În Basarabia, şi pe alocuri, i se mai spune şi Baba Marta. Dacă ziua de Baba Dochia e frumoasă, atunci toată primăvara şi vara vor fi frumoase.
Începutul lui martie cumulează o serie de semnificaţii şi sărbători, căci ne situăm la început de an, în preajma echinocţiului de primăvară când zilele sunt egale cu nopţile. Astrul zilei devine din ce în ce mai puternic, patronând începutul noului sezon agricol. În credinţa poporului român fiecare soi de animale sălbatice sau domestice îşi are perioada rutului primăvara. Ziua de 3 martie a fost ţinută mult timp drept sărbătoarea tradiţională a capului de primăvară. La această dată se credea că se logodesc păsările cerului şi cele domestice, adică începe perioada rutului.
Dacă legendele sunt adevărate sau nu, o simțim cu toții pe pielea noastră de-a lungul anului. Dar dincolo de adevăr sau mit, aceste povești ne particularizează ca popor cu obârșii strânse în cultura daco-tracică și mai apoi romanică. Și dincolo de adevăr sau mit, aceste legende ne identifică pe noi ca popor aflat aici de milenii la confluența bătrânului Danubius cu Pontul Euxin.