În luna iulie a anului 1969, Neil Armstrong a fost primul om care a pășit pe Lună. Evenimentul a fost precedat de o adevărată cursă tehnologică între cele două mari supraputeri ale vremii, SUA și URSS.
Istoria misiunilor spațiale cu echipaj uman la bord a început încă din anul 1950. Era o perioadă tulbure, în care singurele superputeri de atunci, SUA și URSS, erau angrenate într-o mult prea îcrâncenată cursă a înarmării atomice.

Cine ajungea să stăpânească spațiul, stăpânea Lumea

Se credea pe atunci că cine ajungea să stăpânească spațiul ar fi putut să stăpânească și Lumea din punct de vedere militar. Nu trebuie uitat faptul că o rachetă spațială este aproape similară unei rachete continentale. În privința tehnologiei spațiale, cea sovietică era substanțial mai avansată celei americane la ora respectivă.
Astonautul de mai târziu, John Glenn, fusese pilot de vânătoare în cel de al doilea Război Mondial și în Războiul din Coreea. În anul 1957, în calitate de pilot de încercare el a dus la îndeplinire primele zboruri supersonice ale aviaței Statelor Unite.
În acea vreme lui Glenn nu îi era deloc clar că Statele Unite vor câștiga, într-o bună zi această competiție spațială cu rivalul comunist din Est. „Sovieticii trimiseseră deja rachete în spaţiu, iar ale noastre explodau încă pe rampa de lansare”, îşi aminteşte Glenn. „Aceasta era situaţia în 1957, când ruşii trimiteau în spaţiu satelitul Sputnik.

SUA au lucrat mai încet, dar mai temeinic

Sputnik a fost primul satelit articificial care a existat vreodată. Mai târziu s-a descoperit că nu era cine ştie ce maşinărie complexă. Era o bilă de metal, în interiorul căreia se afla un simplu aparat de radioemisie şi recepţie.
Dar succesul sovietic a şocat opinia publică occidentală şi a mărit presiunile asupra guvernului american de a contracara cumva noua ameninţare din spaţiu.
„Sputnik a marcat în 1957 începutul erei spaţiale, iar SUA se aflau în urmă”, îşi amintea şi Neil Armstrong, care avea să fie, 12 ani mai târziu, primul om care a păşit pe lună.
SUA au răspuns la provocarea URSS cu un satelit propriu mult mai complex, denumit „Explorer 1”, iar preşedintele Dwight D. Eisenhower a înfiinţat agenţia spaţială americană NASA.

Am ales Luna pentru că e dificil de ajuns acolo

 Pe 12 aprilie 1961, NASA a avut parte de un şoc: Iuri Gagarin, un cosmonaut sovietic, a fost primul om care a ajuns în spaţiu. Supremaţia sovietică în domeniu era evidentă o dată în plus. „Noi am trimis în spaţiu cimpanzei, iar ei l-au trimis pe Gagarin”, povestea ulterior astronautul american Walter Schirra, adăugând: „Am fost total şocaţi”.
Între timp, şef la Casa Albă fusese ales John F. Kennedy. La fel ca Eisenhower, şi el era dornic să depăşească URSS în plan tehnologic. Kennedy a afirmat: „Această naţiune ar trebui să se angajeze să atingă înaintea finalului de deceniu ţelul de a trimite un om pe lună şi de a-l aduce înapoi în siguranţă”. Preşedintele a mai declarat, într-un alt discurs: „Noi nu am ales luna fiindcă e uşor de ajuns acolo, ci fiindcă este dificil”.

Statele Unite ale Americii, încep să reducă din handicap

Când, pe 5 mai 1961, Alan Sheperd a fost primul american propulsat pe orbită, decalajul dintre URSS şi SUA devenise deja mai mic. NASA se afla evident pe banda de depăşire. În următorii opt ani a executat de două ori mai multe misiuni spaţiale decât URSS. Totuşi, în 1967, NASA e înregistrat un imens eşec prin explozia unei rachete în timpul unui test la sol, soldată cu moartea a trei astronauţi.
Incidentul a întârziat cu 21 de luni programul de zboruri spaţiale cu echipaj la bord. Cu toate acestea, în octombrie şi decembrie 1968 a fost înconjurată, în premieră, luna, iar astronauţii i-au putut vedea faţa nevăzută. Astronautul James Lovell povestea: „În cursul misiunii Apollo 8″, am rotit nava spaţială şi am văzut pentru prima dată partea întunecată a lunii. Se afla la doar 60 de mile sub noi şi am privit prin fereastră, cum privesc copii de şcoală în vitrina unui magazin de dulciuri”.

„The Eagle has landed” (Vulturul a aselenizat)

 De la survolare şi până la aselenizare n-a mai fost decât un pas. În cadrul misiunii „Apollo 11”, astronautul Michael Collins a rămas la bordul modulului orbital, în timp ce Buzz Aldrin şi Neil Armstrong au aselenizat cu ajutorul capsulei supranumite „Vulturul”. Când pe 20 iulie 1969, aselenizarea a reuşit, Armstrong şi Aldrin au comunicat centrului de comandă NASA de la Houston: „The Eagle has landed” („vulturul a aterizat”).
Nu doar aselenizarea a fost o premieră absolută, ci şi transmisia în direct a evenimentului la televizor. Interesul presei a fost enorm. Peste 2000 de jurnalişti au fost acreditaţi la Cape Canaveral, de unde a fost lansată racheta „Apollo 11”, şi la Houston.
Mijloacele tehnice au funcţionat şi milioane de oameni din întreaga lume au putut vedea cum Neil Armstrong a păşit pe lună, rostind fraza intrată în istorie: „That’s one small step for [a] man, one giant leap for mankind.” („Acesta este un mic pas pentru un om, dar un salt uriaş pentru omenire.”) Să nu uităm că aceste imgini de neuitat au fost difuzate și în România, în direct prin intermediul Televiziunii de stat.

Sursa http://dw.com

Leave a comment

Lasă un răspunsAnulează răspunsul