Sibiul este un oraș situat în inima Transilvaniei și cunoscut pentru Muzeul Național Brukenthal și numeroasele sale picturi europene, biserica Evanghelică și Turnul Sfatului, ambele situate în apropiere. Mai mult, arhitectura sa germanica moștenită de la sașii ce obișnuiau să locuiască aici în secolul al 12-lea, este cunoscută chiar și peste hotarele țării noastre, fiind răspândiți termeni simbolici precum “Ochii Sibiului”.
Puțini sunt însă cei care venind la Sibiu se încumetă să vadă mai mult decât Piața Mare, Piața Mică sau minunata Piață Huet și să se încumete să pășească pe micuțele străzi și pasaje pe care această minunată cetate săsească transilvană le ascunde.
Pentru unii Sibiul înseamnă doar trei piețe centrale
Mulți turiști vin la Sibiu pentru a bifa încă un obiectiv turistic de pe hartă care se spune că merită a fi vizitat. Merg în Piața Mare, fac 377 de selfie-uri cu Turnul Sfatului, Biserica Catolică și Muzeul Brukenthal, bașca încă vreo două cu artezienele din mijlocul pieței, după care trec în Piața Mică și repetă procedura cu Turnul Sfatului, văzut din partea cealaltă, aceeași biserică văzută din spate, după care se fotografiază plini de entuziasm pe Podul Minciunilor. Evident se duc și în Piața Huet unde vizitează Catedrala Evanghelică și mai fac niște poze. După care pleacă din oraș și se pot lăuda că au văzut Sibiul. A, dacă au timp dau și o fugă până în Muzeul Satului din Dumbravă.
Sibiul înseamnă mult mai mult
Puțini știu însă, că Sibiul nu se rezumă la trei piețe centrale și Muzeul din Dumbravă. Adevărata valoare a Sibiului constă în micile străduțe, mai degrabă ulicioare pe care orașul le ascunde în inima cetății.
Pasajul și Piața Aurarilor, un peisaj de basm
De exemplu, dacă explorezi cu atenție Piața Mică vei descoperi lângă casa de la numărul 24 un pasaj misterios care te duce parcă într-o altă lume. Este vorba de Pasajul Aurarilor care face legătura între Orașul de Sus și cel de Jos, purtându-te parcă într-o lume ruptă din basmele lui Andersen. Denumirea pasajului se justifică prin aceea că în zonă își aveau atelierele meșterii aurari. Conservându-și înfățișarea medievală de la 1567, pitorescul Pasaj al Aurarilor poate fi considerat unul dintre cele mai romantice locuri din Sibiu.
La capătul de sus al pasajului se află un turn de apărare din incinta a doua de fortificații a Sibiului – Turnul Porții Aurarilor – păstrat din secolul al XIII-lea. Odată coborâte treptele ajungi într-o piațetă cochetă în care pe vremuri existau atelierele meșterilor aurari din cetatea lui Hermann. Piața este un loc mai puțin cunoscut de turiștii care vin să viziteze Sibiul vechi. Mai puțin cunoscută chiar și pentru sibieni catre o consideră mai mult un loc de trecere dinspre Orașul de Sus spre Orașul de Jos. Nu este atât de cunoscută și promovată în pliantele turistice asemenea celorlalte două, Piața Mare și Piața Mică, dar merită vizitată. Numele vine de la meșterii aurari care-și aveau atelierele aici, dar piața a avut și alte denumiri de-a lungul vremii. Astfel, între 1496 și 1947, a purtat numele de Piața Fingerling, în germană finger însemnând deget. Se spune că hoților li se tăia aici, în piață, un deget. Era o pedeapsă minoră, cele mai aspre, ca de exemplu arderea pe rug a vrăjitoarelor sau alte execuții specifice Evului Mediu, aveau loc în Piața Mare. Sub acest aspect, piața nu a avut o prea mare importanță, tăierea unui deget nefiind ceva spectaculos. O altă denumire a pieței a fost I. C. Frimu între anii 1947 și 1970, după această dată ea numindu-se Piața Aurarilor.
Astăzi, Piața Aurarilor un loc mai mult decât uitat
Din Piață se desprinde în dreapta o străduță ce urcă în pantă, și ea având case vechi de secole, în față, o altă stradă îngustă face legătura cu una dintre cele mai vechi străzi ale burgului. Purtând amprenta Evului Mediu, Piața Aurarilor așteaptă să fie redescoperită de turiști și pusă în valoare. Dacă vrei să descoperi Sibiul istoric, Piața Aurarilor nu poate fi ocolită. Despre celelalte străduțe misterioase ale vechiului burg, vom avea ocazia să mai vorbim în viitor.