Defrișările iraționale, un pas spre dispariția omenirii

Auzim în fiecare zi de „o nouă captură de material lemnos”, de defrișări ilegale, vedem cu ochii noștri sau la TV culmi întregi de munți cândva împădurite și acum golașe.
Ne întrebăm cum este posibil acest lucru? Cum de atunci când mergem pe poteci de munte sau pe drumuri forestiere vedem la tot pasul stive mari de bușteni groși și sănătoși, tăiați, care așteaptă să fie încărcați și duși către fabricile de prelucrare a lemnului. Ei bine, toate aceste tăieri au un impact neașteptat asupra mediului, și cu fiecare copac tăiat noi avem la dispoziție mai puțin oxigen, mai puțin aer curat, astfel încât putem spune că, cu fiecare copac tăiat și viața noastră se scurtează puțin.

În unele cazuri defrișarea poate fi utilă, dar doar dacă este făcută cu cap

 Defrișarea este, în unele cazuri, dacă este făcută cu cap, utilă, deoarece acea suprafață poate fi apoi folosită în alte scopuri, ca agricultură, pășunat, construcții și de asemenea, materialul lemnos rezultat este foarte util în multe industrii. Problemele însă apar atunci când despăduririle se fac într-un mod irațional și lipsit de sustenabilitate.
Potrivit proalpin.ro, defrișările la scară masivă duc la deteriorarea calității solului și deși pădurile mai acoperă undeva la 30% din suprafața planetei, în fiecare an 75000 de km pătrați dispar, conform nationalgeographic. Rata despăduririi este foarte ridicată la tropice și dacă nu se iau măsuri drastice, în maximum 100 de ani pădurile tropicale vor dispărea complet, spune aceeași sursă.

Efectele defrișărilor iraționale

 Printre cele mai negative efecte ale defrișărilor se numără distrugerea habitatului a milioane de specii de floră și faună. Aproximativ 70 la sută din plantele și animalele terestre trăiesc în păduri, iar majoritatea nu pot supraviețui distrugerii habitatului lor.
Copacii au un rol foarte important în absorbția gazelor de seră, care cauzează încălzirea globală. Cu cât avem mai puține păduri cu atât mai multe gaze intră în atmosferă și cresc viteza și severitatea efectului de seră. Fără copaci, care în timpul zilei țin umbră, iar noaptea păstrează mai bine căldura, rezultă schimbări de temperatură mari, care sunt dăunătoare plantelor și animalelor din acea zonă.
Solul din păduri este mai umed, iar îndepărtarea copacilor, care blochează razele soarelui, duce la uscarea rapidă a acestuia. Copacii ajută la perpetuarea ciclului apei. Prin distrugerea pădurilor, se crează dezechilibre imense în natură, modificându-se regimul de precipitații și se ajunge la secetă. De foarte multe ori zonele despădurite ajung să fie aride.
Alte efecte negative ale despăduririi sunt eroziunea solurilor, apariția de alunecări de teren și modificări în mișcarea curenților de aer. Acestea sunt probleme pe care probabil le recunoașteți, căci România se confruntă cu ele în ultimii ani.

Care ar fi soluția acestor probleme

 Cea mai rapidă soluție la toate aceste probleme ar fi oprirea tăierii copacilor, dar, fiind foarte serioși, realitățile lumii în care trăim (industriale, financiare, umane) ne arată că așa ceva din păcate nu se va întâmpla.
O soluție care ar putea să funcționeze ar fi să avem un management mult mai atent al resurselor forestiere. Defrișările pe suprafețe mari ar trebui oprite complet, astfel asigurându-se faptul că mediile forestiere vor rămâne cât de cât intacte. Tăierea copacilor ar trebui făcută într-un mod sustenabil, înlocuind copacii tăiați cu puieți.
În ultimii ani rata defrișărilor a scăzut puțin, iar mai multe țări de pe glob au inițiat priecte de reîmpădurire, dar defrișările rămân în continuare o problemă.
În ceea ce privește situația din România, unde s-au distrus mii de hectare de pădure, în mare parte ilegal, suntem în situația în care suntem codașii Europei în materie de păduri. Această situație s-ar putea schimba prin contribuția tuturor, dar în primul rând a autorităților care zilnic închid ochii la defrișările ilegale ale „mafiei lemnului”, care, cel puțin deocamdată își face treaba cum știe ea mai bine în România.